înconjuraverb
în-con-ju-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A forma un cerc în jurul cuiva sau a ceva; a încercui.
„Gardul înconjoară grădina."
verb tranzitiv
2A ocoli, a evita un obstacol sau o dificultate.
„Am înconjurat lacul pentru a ajunge mai repede."
verb tranzitiv
3A înconjura pe cineva cu atenție sau cu afecțiune.
„Bunicii își înconjoară nepoții cu dragoste."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: înconjurat. Gerunziu: înconjurând. Imperfect: înconjuram. Perfect simplu: înconjurai.
Expresii și locuțiuni
a înconjura cu brațele — a îmbrățișa
a înconjura cu privirea — a privi în jur, a cerceta împrejurimile
Etimologie
Din latină *inconjurare, format din in- + conjurare.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: înconjura (nu inconjura). Atenție la diacritice: în-con-ju-ra.