tâlhărescverb
tâl-hă-resc
Definiții
verb
1A jefui, a fura cu violență, a comite tâlhărie.
„Hoții au tâlhărit banca în plină zi."
verb
2A lua cu forța bunurile cuiva, adesea amenințând sau folosind violență.
„El a tâlhărit un trecător pe stradă."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, indicativ prezent: eu tâlhăresc, tu tâlhărești, el/ea tâlhărește, noi tâlhărim, voi tâlhăriți, ei/ele tâlhăresc. Participiu: tâlhărit.
Expresii și locuțiuni
a tâlhări pe cineva — a jefui pe cineva cu violență
Etimologie
Derivat din substantivul 'tâlhar', de origine incertă, probabil din maghiară sau slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu â după t, nu cu î: tâlhăresc, nu tîlhăresc.