tălăzuiverb
tă-lă-zu-i
Definiții
verb tranzitiv
1a mișca în valuri, a undui; a face să se ridice și să coboare ca valurile mării
„Vântul tălăzuiește lanul de grâu."
verb reflexiv
2a se mișca în valuri, a se undui; a se ridica și a coborî ca valurile
„Marea se tălăzuiește sub lumina lunii."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forme: eu tălăzuiesc, tu tălăzuiești, el tălăzuiește; participiu: tălăzuit; gerunziu: tălăzuind.
Expresii și locuțiuni
a se tălăzui de râs — a râde în hohote, cu izbucniri succesive
Etimologie
Din slavă talaz (val), cu sufix verbal -ui.
Se scrie corect: Se scrie cu ă și â: tălăzui, nu 'talazui' sau 'tălăzui' cu 'î' la final.