tăcăi - definiție, sinonime, exemple

DEX › tăcăi

tăcăiverb

tă-că-i

Definiții

verb tranzitiv

1A bate sau a lovi în mod repetat și ritmic, producând un zgomot sec și caracteristic (adesea despre ciocănitoare sau despre un mecanism).

„Ciocănitoarea tăcăie în scoarța copacului."

verb tranzitiv

2A vorbi mult și repede, fără întrerupere, de obicei într-un mod plictisitor sau neplăcut.

„Bunica tăcăie toată ziua despre vremurile de demult."

Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu tăcăi, tu tăcăi, el tăcăie, noi tăcăim, voi tăcăiți, ei tăcăie. Participiu: tăcăit. Gerunziu: tăcăind.

tăcea liniști

Formă onomatopeică, creată prin derivare de la interjecția 'tac-tac' cu sufixul -ăi.

Se scrie corect: Se scrie cu ă după t: tăcăi, nu 'tacai' sau 'tăcai'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.