tăblui - definiție, sinonime, exemple

DEX › tăblui

tăbluiverb

tă-blu-i

Definiții

verb tranzitiv

1a acoperi sau a fixa cu o tăbliță, a pune o tăbliță pe ceva

„Tâmplarul a tăbluit ușa cu o placă de lemn."

verb tranzitiv

2a împărți în tăblii sau a scrie pe tăblițe (învechit)

„În vechime, scribii tăbluiau legile pe tăblițe de lut."

Verb de conjugarea a IV-a, forma infinitivă lungă: tăbluire. Participiu: tăbluit. Se conjugă ca 'a urî' (tipul cu sufix -ui).

plăcuiînveli acoperi

desface dezlipi

Din tăbliță (sau tăblie), cu sufix verbal -ui.

Se scrie corect: Se scrie cu ă după t, nu cu â: tăblui, nu tâblui.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.