tăblăci - definiție, sinonime, exemple

DEX › tăblăci

tăblăciverb

tă-blă-ci

Definiții

verb tranzitiv

1a acoperi sau a înveli cu o tăblie (placă de lemn, metal etc.)

„Tâmplarul a tăblăcit ușa cu o placă subțire de stejar."

verb tranzitiv

2a fixa sau a monta o tăblie pe un obiect (de exemplu, pe un pat sau pe o masă)

„Am tăblăcit patul cu o tăblie nouă, din lemn masiv."

Verb de conjugarea a IV-a, forma infinitivă: a tăblăci. Participiul: tăblăcit. Se conjugă: eu tăblăcesc, tu tăblăcești, el tăblăcește.

Derivat din substantivul 'tăblie' (din slavă sau bulgară), cu sufixul verbal '-i'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 't' și cu 'ă' după 'b': tăblăci. Nu confunda cu 'tăbliță' (substantiv).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.