tăbârciverb
tă-bâr-ci
Definiții
verb tranzitiv
1a îndesa, a înghesui sau a strânge ceva într-un spațiu mic, forțând
„A tăbârcit toate hainele în geamantan, dar nu s-au închis."
verb reflexiv
2a se ghemui, a se strânge într-un loc sau într-o poziție pentru a ocupa cât mai puțin spațiu
„S-a tăbârcit în colțul canapelei ca să nu-l observe nimeni."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu tăbârcesc, tu tăbârcești, el tăbârcește; participiu: tăbârcit. Se folosește frecvent cu prefixul 'în-' (întăbârci).
Expresii și locuțiuni
a se tăbârci în pat — a rămâne mult în pat, ghemuit sub plapumă, fără chef de activitate
Etimologie
Probabil de origine expresivă, legat de 'bârci' (a se strânge, a se ghemui), cu influență onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu â după t, nu cu î: tăbârci, nu tăbîrci. Atenție la accent: tăbârcí.