suspinaverb
sus-pi-na
Definiții
verb intranzitiv
1a scoate un sunet prelung și ușor, de obicei ca expresie a unei emoții (tristețe, dor, ușurare etc.)
„Ea a suspinat adânc când a aflat vestea."
verb intranzitiv
2a ofta, a respira greu, adesea din cauza unei dureri sau a unei neliniști
„Bătrânul suspina amintindu-și de tinerețe."
Gramatică
Verb de conjugarea I, conjugare: eu suspin, tu suspini, el suspină, noi suspinăm, voi suspinați, ei suspină. Participiu: suspinat. Gerunziu: suspinând.
Expresii și locuțiuni
a suspina după cineva — a tânji, a dori cu ardoare pe cineva
Etimologie
Din latină suspirare, prin intermediul francezului soupirer.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' la început, nu cu 'z'. Atenție la diacritice: suspină (cu ă) la persoana a III-a singular.