gemeverb
ge-me
Definiții
verb intranzitiv
1A scoate sunete slabe, prelungi, de durere sau de plăcere, din cauza unei suferințe fizice sau morale.
„Bolnavul gemea toată noaptea din cauza durerii."
verb intranzitiv
2A scârțâi sau a produce un zgomot surd, prelung (despre obiecte, lemn, vânt etc.).
„Vântul gemea printre crengile copacilor."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a (a geme). Forme: eu gem, tu gemi, el/ea geme, noi gemem, voi gemeți, ei/ele gem. Participiu: gemut. Gerunziu: gemând.
Expresii și locuțiuni
a geme sub povară — a fi copleșit de greutăți sau responsabilități
Etimologie
Din latină *gemere, din latină gemere.
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' și 'e', nu 'gheme' sau 'gime'. Atenție la forma de persoana a III-a singular: 'el geme'.