suplinitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › suplinitor

suplinitorsubstantiv

su-pli-ni-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care ține locul altcuiva într-o funcție, temporar, mai ales în învățământ.

„Profesorul suplinitor a predat matematica până la venirea titularului."

adjectiv

2Care suplinește, care ține locul altcuiva sau altceva.

„A fost numit un director suplinitor pe perioada concediului."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

suplinitori

Articulat

suplinitorul

Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat (ex: profesoară suplinitoare).

profesor suplinitor — cadru didactic care predă temporar, fără a fi titular

Din verbul a suplini (din franceză suppléer, latină supplere) + sufixul -tor.

Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'i' după 'n': suplinitor, nu 'suplinitior' sau 'suplinitorr'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.