înlocuitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › înlocuitor

înlocuitorsubstantiv

în-lo-cu-i-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană sau lucru care ia locul altuia, care servește în locul altcuiva sau altceva.

„Profesorul titular a lipsit, așa că a venit un înlocuitor."

substantiv masculin

2Obiect sau material folosit ca substitut pentru unul original, având o funcție similară.

„Acest detergent este un înlocuitor pentru cel scump."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

înlocuitori

Articulat

înlocuitorul

Se formează de la verbul 'a înlocui' cu sufixul '-tor'. Are forme de plural regulate.

original titular

a fi înlocuitor — A ocupa temporar locul cuiva sau a servi ca substitut.

Din verbul 'a înlocui' (format din 'în' + 'loc' + sufix verbal) + sufixul '-tor'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'u' după 'c': înlocuitor. Nu confunda cu 'înlocuitor' (greșit: 'inlocuitor').

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.