locțiitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › locțiitor

locțiitorsubstantiv

loc-ți-i-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care ține locul altcuiva într-o funcție, o slujbă sau o misiune; înlocuitor.

„Locțiitorul directorului a semnat actele în lipsa acestuia."

substantiv masculin

2Persoană care exercită temporar atribuțiile unui superior, în absența acestuia.

„În armată, locțiitorul comandantului preia comanda în caz de urgență."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

locțiitori

Articulat

locțiitorul

Se folosește și ca adjectiv (ex: director locțiitor). Are forme de feminin: locțiitoare.

titular șef

locțiitor de drept — Persoană care are dreptul legal de a înlocui pe cineva într-o funcție.

Din loc + țiitor (după modelul verbului a ține locul), probabil calc după franceză 'lieutenant' sau latină 'locum tenens'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ți' după 'c', nu 'locțitor' sau 'locuitor' (care are alt sens).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.