strigătoradjectiv
stri-gă-tor
Definiții
adjectiv
1Care strigă, care scoate strigăte; care se face remarcat prin strigăte.
„Un copil strigător după ajutor a fost auzit de vecini."
adjectiv
2Care atrage atenția în mod exagerat, care este foarte vizibil sau zgomotos (despre culori, obiecte, comportamente).
„Alegerea unei culori strigătoare pentru pereți nu a fost pe gustul tuturor."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: strigător (masc. sg.), strigătoare (fem. sg.), strigători (masc. pl.), strigătoare (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
strigător la cer — care este extrem de grav, revoltător, care cere pedeapsă sau îndreptare
Etimologie
Derivat din verbul 'a striga' cu sufixul '-tor'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'g': strigător, nu 'strigator'.