strecuraverb
stre-cu-ra
Definiții
verb tranzitiv
1a face să treacă printr-un loc îngust sau printr-o sită, strecurătoare, pentru a separa lichidul de părțile solide
„Mama strecoară supa printr-o sită."
verb reflexiv
2a trece cu greu printr-un spațiu îngust, a se furișa
„Pisica s-a strecurat pe sub gard."
verb reflexiv
3a se introduce sau a se insinua pe nesimțite într-un loc sau într-un grup
„Un hoț s-a strecurat în mulțime."
Gramatică
Verb de conjugarea I, tipul I (a strecura). Forme: eu strecor, tu strecori, el strecoară; perfect compus: am strecurat; mai mult ca perfect: strecurasem. Participiul: strecurat. Gerunziu: strecurând.
Expresii și locuțiuni
a i se strecura un cuvânt — a scăpa un cuvânt fără să vrei, a spune ceva neintenționat
Etimologie
Din latină *striculare, derivat din strictus (strâns).
Se scrie corect: Se scrie cu 'st' la început, nu 'străcura' sau 'strecura' cu 'e' după 'r'? Corect este 'strecura', cu 'e' după 'r'.