stihuiverb
sti-hu-i
Definiții
verb tranzitiv
1A potrivi, a aranja sau a împăca lucruri sau persoane, a le pune de acord.
„A stihuit cele două tabere după multe discuții."
verb tranzitiv
2A face să înceteze o ceartă sau o neînțelegere, a împăca.
„El a stihuit conflictul dintre colegi."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, formează perfectul simplu: stihui, stihuiși, stihui; participiul: stihuit. Se folosește frecvent cu pronume reflexiv: a se stihui.
Expresii și locuțiuni
a se stihui cu cineva — a se împăca, a ajunge la o înțelegere cu cineva
Etimologie
Din slavă veche *stihovati* sau din bulgară *stihuvam*, cu sensul de a potrivi, a împăca.
Se scrie corect: Se scrie cu 'h' după 't': stihui, nu 'stiui'. Atenție la forma de perfect simplu: stihui (nu stihuiși cu doi 'i' la persoana a II-a).