dezbinaverb
dez-bi-na
Definiții
verb tranzitiv
1a semăna discordie, a produce dezbinare între persoane sau grupuri; a despărți, a învrăjbi
„Nu încerca să dezbini prietenii cu bârfele tale."
verb reflexiv
2a se despărți, a se rupe dintr-o unitate, a înceta să mai fie unit
„Grupul s-a dezbinat din cauza neînțelegerilor."
Gramatică
Verb de conjugarea I, conjugare: eu dezbín, tu dezbíni, el dezbínă, noi dezbínăm, voi dezbínați, ei dezbínă. Participiul: dezbinat. Gerunziu: dezbinând.
Expresii și locuțiuni
a dezbina și a stăpâni — strategie de a domina prin crearea de conflicte între ceilalți
Etimologie
Din slavă veche *razbiniti* sau din latină *dis-* + *bina* (pereche), prin intermediul slavonei; cf. bulgară разбиня.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' după prefixul 'dez-', nu 'desbina'. Atenție la diacritice: dezbina, nu dezbina fără ă.