încăieraverb
în-că-ie-ra
Definiții
verb reflexiv
1a se bate cu cineva, a se lua la ceartă sau la luptă, de obicei cu violență
„Doi elevi s-au încăierat în curtea școlii din cauza unei neînțelegeri."
verb tranzitiv
2a provoca o încăierare, a împinge pe cineva într-o luptă
„Cuvintele jignitoare l-au încăierat pe băiat cu colegul său."
Gramatică
Verb de conjugarea I, reflexiv (a se încăiera) și tranzitiv. Participiul: încăierat. Gerunziu: încăierând.
Sinonime
a se batea se luptaa se certaa se încăieraa se sfădi
Antonime
a se împăcaa se liniștia se înțelege
Expresii și locuțiuni
a se încăiera cu cineva — a se bate sau a se certa violent cu cineva
Etimologie
Din slavă veche *sъkajati* sau din latină *calcare*, cu prefixul în-; legat de sensul de a se amesteca în luptă.
Se scrie corect: Se scrie cu â în interior: încăiera, nu 'încăera' sau 'încăiera' cu i în loc de ă.