stânjiniverb
stân-ji-ni
Definiții
verb tranzitiv
1a împiedica, a opri pe cineva să facă ceva; a deranja, a incomoda
„Nu mă stânjini cu întrebările tale."
verb reflexiv
2a se simți jenat, rușinat sau incomod într-o situație socială
„Se stânjini când a trebuit să vorbească în fața clasei."
Gramatică
Număr
plural (persoana a II-a)
Plural
stânjiniți (forma de plural pentru voi)
verb de conjugarea a IV-a, forma de persoana a II-a singular de la infinitivul 'a stânjeni'. La persoana a III-a singular: stânjenește. Participiul: stânjenit.
Expresii și locuțiuni
a se stânjeni de cineva — a se rușina sau a se sfii în prezența cuiva
Etimologie
Din slavă veche 'stěniti' (a împiedica) sau din latină 'stagnare' (a stagna, a opri), influențat de slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu â (nu cu î) și cu j: stânjini, nu 'stinjini' sau 'stânjini' cu 'j' dublu.