rușinaverb
ru-și-na
Definiții
verb reflexiv
1A simți rușine, jenă sau stânjeneală în fața cuiva sau din cauza unei situații.
„Se rușina să vorbească în fața clasei."
verb tranzitiv
2A face pe cineva să se simtă rușinat, a umili sau a jigni.
„L-a rușinat cu observațiile ei."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu mă rușinez, tu te rușinezi, el/ea se rușinează. La perfect compus: m-am rușinat. Participiul: rușinat.
Sinonime
a se jenaa se sfiia se stânjenia se sfiici
Antonime
a se mândria se lăudaa fi nerușinat
Expresii și locuțiuni
a-i fi rușine — a simți jenă sau teamă de părerea altora
a rușina pe cineva — a face pe cineva să se simtă prost sau umilit
Etimologie
Din slavă (a se ruși), înrudit cu rus, probabil prin sensul de 'a se face roșu'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' și 'â' – nu 'rusina' sau 'rușîna'. Atenție la diacritice!