stan - definiție, sinonime, exemple

DEX › stan

stansubstantiv

stan

Definiții

substantiv neutru

1Masă de piatră, stâncă sau bolovan mare, adesea izolat, care iese din pământ.

„Copiii s-au urcat pe stanul din mijlocul pădurii."

substantiv neutru

2Piatră de hotar sau de construcție, bloc de piatră.

„Stanul de la marginea satului marchează vechea graniță."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

stanuri

Articulat

stanul

Pluralul este stanuri, iar la genitiv-dativ singular articulat: stanului.

stâncă bolovan piatrăbloc de piatră

a sta ca un stan — A rămâne nemișcat, imobil, ca o piatră.

Din slavă veche 'stanъ' (loc, așezare), cu sensul de piatră masivă.

Se scrie corect: Se scrie 'stan', nu 'stann' sau 'stanu'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.