stâncăsubstantiv
stân-că
Definiții
substantiv feminin
1Masă mare de piatră dură, care iese din pământ sau din apă, formând un relief înalt și abrupt.
„Pe vârful stâncii se vedea un castel vechi."
substantiv feminin
2Figurat: persoană sau lucru foarte puternic, stabil, de neclintit.
„El a fost o stâncă pentru familia lui în momentele grele."
Gramatică
Articol nehotărât: o stâncă. Pluralul: stânci. La genitiv-dativ singular: stâncii.
Expresii și locuțiuni
a fi o stâncă — a fi foarte puternic, de neclintit, de încredere
stâncă goală — teren stâncos fără vegetație
Etimologie
Din slavă veche *stena* sau din bulgară *stenka*, cu influență românească.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: stâncă, nu stînca. Atenție la diacritice: stâncă.