observaverb
ob-ser-va
Definiții
verb tranzitiv
1A privi cu atenție, a urmări cu interes pentru a înțelege sau a constata ceva.
„Observă cum se comportă pisica în fața oglinzii."
verb tranzitiv
2A constata, a remarca un fapt sau o situație.
„Am observat că a plouat în timpul nopții."
verb tranzitiv
3A face o remarcă sau o obiecție într-o discuție.
„Profesoara a observat că tema nu a fost făcută corect."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La prezent: eu observ, tu observi, el/ea observă. La perfect compus: am observat. Participiul: observat.
Expresii și locuțiuni
a observa regulile — a respecta regulile, a se conforma lor
Etimologie
Din franceză observer, latină observare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'b', nu 'p' – observa, nu 'opserva'. Atenție la diacritice: observă (cu ă) la persoana a III-a singular.