smunciverb
smun-ci
Definiții
verb tranzitiv
1a trage sau a smulge cu putere și brusc, de obicei dintr-o mișcare scurtă și violentă
„A smuncit ușa cu atâta putere încât a scos-o din țâțâni."
verb reflexiv
2a se mișca brusc și convulsiv, a se zvârcoli
„Copilul se smuncea în brațele mamei, vrând să scape."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, la infinitiv lung: smuncire. Participiul: smuncit. Gerunziu: smuncind.
Expresii și locuțiuni
a smunci din cineva — a trage brusc de cineva, a-l smulge dintr-o stare
Etimologie
Probabil de origine expresivă, din română, legat de mișcarea bruscă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'sm' la început, nu 'smunci' cu 'ș'. Atenție la forma de plural: smunciți.