semnaverb
sem-na
Definiții
verb tranzitiv
1A-și scrie numele sau semnătura pe un document, pentru a confirma autenticitatea sau acordul.
„Elevul a semnat condica de prezență la începutul orei."
verb tranzitiv
2A marca, a însemna ceva într-un mod vizibil sau simbolic.
„Ploaia semna începutul toamnei."
verb reflexiv
3A se numi, a purta un nume (în construcții ca 'a se semna').
„El se semna cu un pseudonim literar."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Indicativ prezent: semnez, semnezi, semnează; imperfect: semnam; perfect compus: am semnat; mai mult ca perfect: semnasem; conjunctiv prezent: să semnez. Participiu: semnat. Gerunziu: semnând.
Expresii și locuțiuni
a semna cu sânge — a se angaja solemn, printr-un jurământ sau promisiune fermă
a semna de primire — a confirma în scris că a primit ceva
Etimologie
Din latină signare, prin intermediul slavonei sau direct din franceză semner.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 's', nu 'sâ' – corect: semna, nu sâmna. Atenție la diacritice: semna (verb), nu semnă (substantiv, formă de la 'semn').