iscăliverb
is-că-li
Definiții
verb tranzitiv
1a semna, a-și pune semnătura pe un document
„Trebuie să iscălești contractul înainte de a-l trimite."
verb reflexiv
2a se semna pe sine, a-și pune numele
„El s-a iscălit la sfârșitul scrisorii."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu iscălesc, tu iscălești, el iscălește, noi iscălim, voi iscăliți, ei iscălesc. Participiul: iscălit.
Expresii și locuțiuni
a iscăli cu sânge — a semna un document important, adesea cu sacrificiu
Etimologie
Din slavă veche, probabil de la 'iskaliti' sau influențat de 'semnătură'.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' după 'i', nu cu 'ș': 'iscăli', nu 'ișcăli'. Atenție la diacritice: 'ă' în a doua silabă.