scrâșnitadjectiv
scrâș-nit
Definiții
adjectiv
1Care este produs prin scrâșnire, adică prin frecarea dinților sau a unor obiecte metalice, producând un sunet ascuțit și neplăcut.
„Am auzit un zgomot scrâșnit dinspre ușa veche."
adjectiv
2Figurat: care exprimă furie, durere sau frustrare, referitor la sunete sau la modul de a vorbi.
„A răspuns cu un ton scrâșnit, arătându-și nemulțumirea."
Gramatică
Adjectiv provenit din participiul verbului 'a scrâșni'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
a scrâșni din dinți — a-și manifesta furia sau durerea prin frecarea dinților, adesea în somn sau în momente de tensiune
Etimologie
Derivat din verbul 'a scrâșni', de origine expresivă (onomatopeică), care imită sunetul produs.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'scr', nu 'scrâșnit' cu 'î' sau 'ș' dublu. Atenție la diacritice: scrâșnit, nu 'scrasnit'.