scârțâit - definiție, sinonime, exemple

DEX › scârțâit

scârțâitsubstantiv

scâr-țâ-it

Definiții

substantiv neutru

1Sunet ascuțit și strident, produs de frecarea a două obiecte (de obicei metalice sau din lemn).

„Scârțâitul ușii m-a trezit din somn."

substantiv neutru

2Zgomot neplăcut, prelung, asemănător cu cel produs de o roată neunsă sau de un arc ruginit.

„De la scârțâitul roților căruței, toți vecinii au ieșit la geam."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

scârțâite

Articulat

scârțâitul

Substantiv provenit din verbul 'a scârțâi'. Se folosește frecvent cu articol hotărât: scârțâitul.

scârțâiregârâitscrâșnit zgomot

liniștetăcere

a scoate un scârțâit — a produce un sunet ascuțit și neplăcut, de obicei din cauza frecării

Formă onomatopeică, creată prin derivare de la verbul 'a scârțâi', care imită sunetul respectiv.

Se scrie corect: Se scrie cu â după sc și cu î după ț: scârțâit. Atenție la diacritice: scârțâit, nu scârțait sau scârțâit.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.