scârțâitsubstantiv
scâr-țâ-it
Definiții
substantiv neutru
1Sunet ascuțit și strident, produs de frecarea a două obiecte (de obicei metalice sau din lemn).
„Scârțâitul ușii m-a trezit din somn."
substantiv neutru
2Zgomot neplăcut, prelung, asemănător cu cel produs de o roată neunsă sau de un arc ruginit.
„De la scârțâitul roților căruței, toți vecinii au ieșit la geam."
Gramatică
Substantiv provenit din verbul 'a scârțâi'. Se folosește frecvent cu articol hotărât: scârțâitul.
Sinonime
scârțâiregârâitscrâșnitzgomot
Expresii și locuțiuni
a scoate un scârțâit — a produce un sunet ascuțit și neplăcut, de obicei din cauza frecării
Etimologie
Formă onomatopeică, creată prin derivare de la verbul 'a scârțâi', care imită sunetul respectiv.
Se scrie corect: Se scrie cu â după sc și cu î după ț: scârțâit. Atenție la diacritice: scârțâit, nu scârțait sau scârțâit.