plăcutadjectiv
plă-cut
Definiții
adjectiv
1Care produce o senzație sau o impresie plăcută, care este pe placul cuiva; agreabil, simpatic.
„Am petrecut o seară plăcută cu prietenii."
adjectiv
2Care este politicos, amabil, cu un comportament care place.
„Este un tânăr foarte plăcut în relațiile cu ceilalți."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: plăcut, plăcută, plăcuți, plăcute. Grad comparativ: mai plăcut; superlativ: cel mai plăcut.
Antonime
neplăcutdezagreabilurâtneplăcător
Expresii și locuțiuni
a fi plăcut de cineva — a fi simpatizat, a fi pe placul cuiva
a-ți face plăcut — a se comporta astfel încât să fie pe placul cuiva
Etimologie
Din latină placitus, participiul trecut al verbului placere (a plăcea).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'pl' și cu 'u' înainte de 't': plăcut. Nu confunda cu 'placut' (fără ă) sau 'plăcuit' (greșit).