sclintiverb
sclin-ti
Definiții
verb tranzitiv
1A mișca sau a deplasa ușor un os dintr-o articulație, provocând o durere ascuțită; a luxa ușor.
„Am sclintit glezna când am căzut pe gheață."
verb reflexiv
2A-și produce o luxație ușoară, a-și scrânti o articulație.
„S-a sclintit la mână ridicând o greutate prea mare."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu sclintesc, tu sclintești, el sclintește. Participiul: sclintit.
Expresii și locuțiuni
a-și sclinti gâtul — a-și luxa vertebrele cervicale, a-și mișca brusc gâtul provocând durere
Etimologie
Din slavă veche *sklętiti, probabil înrudit cu 'sclav' sau 'a scrânti'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'scl' la început, nu 'sclinți' cu â. Atenție la diacritice: sclinti, nu sclintĭ.