scrântiverb
scrân-ti
Definiții
verb tranzitiv
1a mișca brusc sau a răsuci o articulație, producând o durere sau o luxație; a luxa
„A căzut pe gheață și și-a scrântit umărul."
verb reflexiv
2a-și ieși din minți, a-și pierde judecata; a înnebuni (adesea în expresii)
„S-a scrântit de tot cu ideile lui."
Gramatică
verb de conjugarea a IV-a, forme: scrântesc, scrântești, scrântește; participiul: scrântit; gerunziu: scrântind
Expresii și locuțiuni
a-i scrânti cuiva mințile — a face pe cineva să-și piardă judecata, să înnebunească
Etimologie
din slavă (veche) *skrętiti, confer sârbocroată skrenuti
Se scrie corect: Se scrie cu â după cr, nu cu î: scrânti, nu scrînti.