scârțiiverb
scâr-ții
Definiții
verb
1a scoate un sunet ascuțit și strident, ca o ușă care se deschide încet sau ca o roată neunsă
„Ușa veche scârțâie când o deschid."
Gramatică
Formă de persoana a II-a singular, prezent, de la verbul 'a scârțâi'. Conjugare: scârțâi, scârțâi, scârțâie, scârțâim, scârțâiți, scârțâie.
Expresii și locuțiuni
a scârțâi din dinți — a scrâșni din dinți, de obicei de furie sau de durere
Etimologie
Din slavă sau onomatopee, imitând sunetul scârțâit.
Se scrie corect: Se scrie cu â după sc, nu cu î: scârții, nu scîrții.