rușinesubstantiv
ru-și-ne
Definiții
substantiv feminin
1Sentiment neplăcut de jenă sau de umilință, provocat de conștientizarea unei greșeli, a unei fapte nepotrivite sau a unei situații stânjenitoare.
„A simțit o rușine profundă când a fost prins copiind la test."
substantiv feminin
2Capacitatea de a simți jenă sau respect față de normele morale; pudoare, decență.
„Copilul a învățat să aibă rușine și să ceară iertare când greșește."
substantiv feminin
3Situație sau faptă care aduce dispreț sau dezonoare; ocară, infamie.
„A fost o rușine pentru familie să fure de la bunica."
Gramatică
Substantiv feminin, singular, cu pluralul 'rușini'. Se folosește adesea în construcții cu verbul 'a-i fi rușine' (dativ + verbul 'a fi' + substantiv).
Expresii și locuțiuni
a-i fi rușine — a simți jenă sau teamă de a fi judecat; a se sfii
a-și face cruce și a-i fi rușine — a se simți foarte stânjenit, a se rușina profund
fără rușine — nerușinat, care nu simte jenă sau remușcare
Etimologie
Din slavă (veche) 'rušinь', probabil legat de 'ruga' (a batjocori) sau de latina 'rusticus' (țăran, simplu), cu sensul de 'jenă, smerenie'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' și cu 'i' după 'ș': ru-și-ne. Greșeli frecvente: 'rusine' (fără diacritice) sau 'rușine' cu 'ș' scris greșit ca 's'.