molfăiverb
mol-fă-i
Definiții
verb tranzitiv
1a mesteca încet și cu zgomot, fără poftă sau din obișnuință, de obicei alimente
„Bunicul stătea la masă și molfăia o bucată de pâine uscată."
verb intranzitiv
2a vorbi neclar, încet, ca și cum ai mesteca cuvintele
„Bătrânul molfăia ceva despre vremurile de demult, dar nimeni nu-l înțelegea."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Forme: eu molfăi, tu molfăi, el molfăie, noi molfăim, voi molfăiți, ei molfăie. Participiu: molfăit.
Expresii și locuțiuni
a molfăi cuvintele — a vorbi neclar, bâlbâit, fără a rosti distinct
Etimologie
Formație onomatopeică, probabil din rădăcina 'molf-' care imită zgomotul mestecatului.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'f', nu 'molfâi'. Atenție la diacritice: molfăi, nu molfai.