revendicativadjectiv
re-ven-di-ca-tiv
Definiții
adjectiv
1Care exprimă sau conține o revendicare, o cerere fermă de drepturi sau de satisfacere a unor interese.
„Tonul revendicativ al protestatarilor a fost auzit de autorități."
adjectiv
2Care are tendința de a cere mereu mai mult, de a-și afirma pretențiile.
„Un copil revendicativ cerea mereu atenția părinților."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Feminin: revendicativă, plural feminin: revendicative.
Expresii și locuțiuni
atitudine revendicativă — comportament prin care cineva își cere drepturile sau își exprimă nemulțumirile în mod ferm
Etimologie
Din franceză revendicatif, de la revendiquer (a revendica), derivat din latină vindicare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'di' în mijloc, nu 'de': revendicativ, nu revendecativ. Atenție la grupul 'di' după 'n'.