dociladjectiv
do-cil
Definiții
adjectiv
1Care ascultă ușor, care se supune cu blândețe; ascultător, supus.
„Elevul docil a învățat repede lecția."
adjectiv
2Care se lasă ușor îndrumat sau modelat (despre caractere, ființe).
„Calul docil a urmat fără ezitare comenzile călărețului."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: docilă, plural feminin: docile.
Antonime
neascultătorrebelîncăpățânatnesupus
Expresii și locuțiuni
a fi docil ca un miel — a fi foarte ascultător și blând
Etimologie
Din franceză docile, latină docilis (care învață ușor, ascultător), de la docere (a învăța).
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 'l' la final: docil, nu 'docill'. Atenție la forma feminină: docilă, cu 'ă'.