mulțumitadjectiv
mul-țu-mit
Definiții
adjectiv
1Care se simte satisfăcut, împlinit, fără nemulțumiri; care este mulțumit de ceva sau de cineva.
„Era mulțumit de rezultatele obținute la examen."
adjectiv
2Care exprimă satisfacție sau bucurie liniștită.
„Avea un zâmbet mulțumit pe față."
Gramatică
Adjectiv provenit din participiul verbului 'a mulțumi'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: mulțumit, mulțumită, mulțumiți, mulțumite.
Expresii și locuțiuni
a fi mulțumit cu puțin — a se mulțumi cu lucruri simple, a nu avea pretenții mari
a rămâne mulțumit — a fi satisfăcut de o situație sau de un rezultat
Etimologie
Din verbul 'a mulțumi', derivat din slavona veche 'mъlčati' (a tăcea) sau din latină 'multum' (mult), cu sensul de 'a fi mulțumit'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' după 'mul-', nu 'multumit' sau 'mulțumit' cu 'ț' greșit. Atenție la diacritice: 'mulțumit' are 'ț' și 'u' după 'ț'.