retribuiverb
re-tri-bui
Definiții
verb tranzitiv
1a răsplăti pe cineva pentru o faptă, de obicei pentru o muncă prestată sau pentru un serviciu adus; a da o recompensă sau o plată cuvenită.
„Firma a decis să retribuie angajații pentru orele suplimentare."
verb tranzitiv
2a pedepsi pe cineva pentru o faptă rea, aplicând o sancțiune sau o pedeapsă proporțională.
„Legea retribuie infracțiunile cu pedepse aspre."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Forme: eu retribui, tu retribuiești, el retribuie, noi retribuim, voi retribuiți, ei retribuie. Participiul: retribuit. Gerunziu: retribuind.
Expresii și locuțiuni
a retribui munca — a plăti cuvenit pentru munca depusă
Etimologie
Din franceză rétribuer, latină retribuere (a da înapoi, a răsplăti).
Se scrie corect: Se scrie retribui, cu 'i' după 'b', nu 'retribuii' (forma de perfect simplu este 'retribuii', dar infinitivul este 'retribui'). Atenție la diacritice: nu 'retribui' fără diacritice.