reîntoarceverb
re-în-toar-ce
Definiții
verb tranzitiv
1A întoarce din nou ceva sau pe cineva în direcția sau poziția inițială.
„Trebuie să reîntorc pagina ca să citesc mai bine."
verb reflexiv
2A se întoarce din nou la locul de unde a plecat.
„El s-a reîntors acasă după mulți ani."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a, compus din prefixul 're-' + verbul 'întoarce'. Se conjugă ca 'întoarce': eu reîntorc, tu reîntorci, el reîntoarce. La perfect compus: am reîntors. Participiul: reîntors.
Expresii și locuțiuni
a reîntoarce spatele — a se întoarce cu spatele, a refuza să înfrunte ceva
Etimologie
Din prefixul latin 're-' (din nou) + verbul românesc 'întoarce', care provine din latină 'intorquere'.
Se scrie corect: Se scrie cu cratimă: re-întoarce, pentru că prefixul 're-' se desparte de cuvântul de bază care începe cu vocală. Greșeală frecventă: 'reintoarce' (fără cratimă).