recondiționaverb
re-con-di-ți-o-na
Definiții
verb tranzitiv
1A aduce un obiect sau un echipament la starea de funcționare inițială, prin reparare, curățare sau înlocuirea pieselor uzate.
„Am recondiționat bicicleta veche și acum merge perfect."
verb tranzitiv
2A reface sau a îmbunătăți aspectul și calitatea unui lucru, făcându-l să pară nou.
„Atelierul recondiționează mobilierul antic."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: recondiționat. Gerunziu: recondiționând. Imperfect: recondiționam. Perfect simplu: recondiționai.
Expresii și locuțiuni
a recondiționa un motor — a repara complet un motor, înlocuind piesele uzate
Etimologie
Din franceză reconditionner, compus din prefixul re- (din nou) și conditionner (a condiționa, a pregăti).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ți' după 'con', nu 'recondisiona'. Atenție la diacritice: recondiționa, nu reconditiona.