rebejiverb
re-be-ji
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să își piardă sensibilitatea, de obicei din cauza frigului; a amorți.
„Gerul i-a rebejit mâinile."
verb reflexiv
2A deveni amorțit, insensibil (de frig).
„Mi s-au rebejit picioarele după ce am stat în zăpadă."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu rebejesc, tu rebejești, el rebejește. La perfect compus: am rebejit. Participiul: rebejit.
Expresii și locuțiuni
a-i rebeji inima — a rămâne indiferent, a-și pierde sensibilitatea emoțională
Etimologie
Din slavă (a veche) sau din bulgară, înrudit cu 'rebej' (amorțit).
Se scrie corect: Se scrie cu 'j', nu cu 'g' – rebeji, nu rebegi. Atenție la diacritice: rebeji (nu rebeji fără accent).