Definiții
verb intranzitiv
1A-și pierde senzația sau mobilitatea unei părți a corpului, de obicei din cauza frigului sau a unei poziții incomode.
„Mi-au amorțit picioarele după ce am stat mult în genunchi."
verb intranzitiv
2A deveni insensibil, a-și pierde capacitatea de a reacționa (din punct de vedere fizic sau emoțional).
„După vestea tristă, a amorțit și nu mai vorbea."
verb intranzitiv
3A rămâne nemișcat, a încremeni (de obicei de frică sau uimire).
„La auzul zgomotului, a amorțit în loc."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a. Participiul: amorțit. Gerunziu: amorțind. Conjugare: eu amorțesc, tu amorțești, el/ea amorțește, noi amorțim, voi amorțiți, ei/ele amorțesc.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ți' la final, nu 'ți' cu cratimă. Atenție: 'amorți' este forma de infinitiv, iar 'amorțit' este participiul.