răuvoitoradjectiv
rău-vo-i-tor
Definiții
adjectiv
1Care are intenții rele, care dorește răul altora.
„Vecinul răuvoitor a răspândit zvonuri false despre familia noastră."
adjectiv
2Care este plin de răutate, ostil sau dușmănos în comportament.
„Comentariile sale răuvoitoare au rănit-o profund."
Gramatică
Adjectiv compus, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Feminin: răuvoitoare, plural feminin: răuvoitoare.
Expresii și locuțiuni
a avea gânduri răuvoitoare — a intenționa să facă rău cuiva
Etimologie
Din rău + voitor (de la a voi), după modelul francez 'malveillant'.
Se scrie corect: Se scrie într-un singur cuvânt: răuvoitor, nu 'rău voitor'.