benevoladjectiv
be-ne-vol
Definiții
adjectiv
1Care se face din proprie inițiativă, fără constrângere, din bunăvoință.
„Participarea la curățenia școlii a fost benevolă."
adjectiv
2Care lucrează sau acționează fără a fi plătit, din convingere personală.
„El este un voluntar benevol la adăpostul de animale."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: benevolă, plural feminin: benevole.
Expresii și locuțiuni
din proprie inițiativă — fără să fie cerut sau impus de cineva
Etimologie
Din latină 'benevolus' (binevoitor), compus din 'bene' (bine) și 'volo' (a vrea).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'b', nu 'binevol'. Atenție la forma feminină: 'benevolă' cu 'ă' final.