rânjiverb
rân-ji
Definiții
verb intranzitiv
1A zâmbi larg, arătând dinții, adesea într-un mod exagerat sau forțat.
„Când a văzut cadoul, a început să rânjească de bucurie."
verb intranzitiv
2A-și arăta dinții ca un animal, într-o atitudine amenințătoare sau agresivă.
„Câinele rânjea la străin, gata să latre."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu rânjesc, tu rânjești, el rânjește, noi rânjim, voi rânjiți, ei rânjesc. Participiu: rânjit. Gerunziu: rânjind.
Expresii și locuțiuni
a rânji ca mâța — a zâmbi fals sau ipocrit
Etimologie
Din slavă (rъniti) sau bulgară (rъnja), cu sensul de a-și arăta dinții.
Se scrie corect: Se scrie cu â (rânji), nu cu î. Atenție la diacritice: rânji, nu ranji.