rageverb
ra-ge
Definiții
verb intranzitiv
1A scoate sunete puternice și prelungite (despre animale, în special despre leu, taur etc.); a urla, a mugi.
„Leul rage în cușcă."
verb intranzitiv
2A se manifesta cu violență, a se dezlănțui (despre elemente ale naturii, forțe etc.).
„Furtuna rage toată noaptea."
verb intranzitiv
3A fi cuprins de o mânie puternică, a se înfuria.
„El rage de furie când află vestea."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a. La persoana a III-a singular: rage. Participiu: răcnit (rar). Conjugare: eu răg, tu ragi, el rage, noi răgem, voi rageți, ei rag.
Expresii și locuțiuni
a-i rage cuiva — a-i fi foame, a-i chiorăi mațele (în limbaj popular).
Etimologie
Din latină *ragere, de origine onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie 'rage', nu 'raje' sau 'raghe'. Atenție la conjugare: 'el rage', nu 'el rage' cu 'ghe'.