mugiverb
mu-gi
Definiții
verb intranzitiv
1A scoate un sunet prelung și grav, specific bovinelor (vaci, boi); a zbiera.
„Vaca a început să mugă în grajd."
verb intranzitiv
2A produce un sunet asemănător, de obicei prelung și puternic (despre vânt, mare, claxon etc.).
„Vântul mugia prin crăpăturile ușii."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu mug, tu mugi, el/ea mugește, noi mugim, voi mugiți, ei/ele mugesc. Participiu: mugit. Gerunziu: mugind.
Expresii și locuțiuni
a-i mugi (cuiva) în cap — a avea o durere puternică de cap, senzație de zgomot în urechi
Etimologie
Din latină mugire.
Se scrie corect: Se scrie 'mugi', nu 'mugii' (forma de plural a substantivului 'mug' este 'muguri'). Atenție la conjugare: 'eu mug', nu 'eu mugesc'.