răfuiverb
ră-fu-i
Definiții
verb tranzitiv
1a plăti cuiva o datorie sau o obligație; a achita
„Și-a răfuit datoriile la bancă înainte de termen."
verb reflexiv
2a-și regla conturile cu cineva, a se răzbuna sau a-și cere dreptate
„S-a răfuit cu colegul care îl tot necăjea."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Forme: eu răfuiesc, tu răfuiești, el răfuiește, noi răfuim, voi răfuiți, ei răfuiesc. Participiul: răfuit. Gerunziu: răfuind.
Expresii și locuțiuni
a se răfui cu cineva — a-și rezolva un conflict, a-și cere dreptate
Etimologie
Din slavă veche (probabil) sau din latină, legat de 'răfuială'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'r' și cu 'u' după 'f': răfui, nu 'rafui' sau 'răfui' (greșit). Atenție la diacritice.