îndatoraverb
în-da-to-ra
Definiții
verb tranzitiv
1a face pe cineva să aibă o datorie morală sau materială față de cineva; a obliga
„Fapta lui bună m-a îndatorat față de el."
verb reflexiv
2a-și asuma o obligație sau o datorie față de cineva
„Mă îndatorez să te ajut cu temele."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La persoana a III-a singular: îndatorează. Participiul: îndatorat.
Expresii și locuțiuni
a se îndatora — a-și face datorii sau a-și asuma obligații
Etimologie
Din prefixul în- + dator + sufixul -a, după latină.
Se scrie corect: Se scrie cu â după în-: îndatora, nu 'indatora'.