râcă - definiție, sinonime, exemple

DEX › râcă

râcăsubstantiv

râ-că

Definiții

substantiv feminin

1Mânie, supărare reținută, nemulțumire ascunsă; sentiment de enervare sau de ostilitate față de cineva.

„După ce a pierdut meciul, a plecat cu râcă în suflet."

substantiv feminin

2Pizmă, invidie sau dușmănie mocnită.

„Vecinii îi purtau râcă pentru că avea o grădină mai frumoasă."

Gen

feminin

Număr

singular

Plural

râcuri

Articulat

râca

Se folosește mai ales în expresia 'a-i purta cuiva râcă' (a fi supărat pe cineva, a-i duce pică).

pică ciudăsupărareinvidiedușmănie

iubire prietenieîmpăcare

a-i purta cuiva râcă — a fi supărat pe cineva, a-i duce pică, a-i păstra o nemulțumire

Probabil de origine slavă, comparabil cu bulgară 'рика' (mânie) sau cu verbul 'a râcâi' (a scormoni, a irita).

Se scrie corect: Se scrie cu â (râcă), nu cu î (rîcă). Atenție la diacritice: â se pronunță ca în 'român'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.