iubiresubstantiv
iu-bi-re
Definiții
substantiv feminin
1Sentiment profund de afecțiune și atașament față de o persoană, animal sau lucru; dragoste.
„Iubirea dintre părinți și copii este necondiționată."
substantiv feminin
2Relație romantică sau pasională între două persoane.
„Povestea lor de iubire a început în liceu."
substantiv feminin
3Atracție puternică și devotament față de o idee, patrie sau ideal.
„Iubirea de țară este un sentiment nobil."
Gramatică
Substantiv feminin, terminat în -e, cu pluralul în -i. Este un cuvânt abstract, adesea folosit cu articol hotărât.
Expresii și locuțiuni
a face din iubire — a acționa din dragoste, nu din interes
iubirea e oarbă — când iubești, nu vezi defectele persoanei iubite
Etimologie
Din latină *iubire* (a iubi), derivat din verbul *iubire* (a iubi).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' la început și cu 'e' la final: iubire. Nu confunda cu 'iubire' (greșit) sau 'iubire' (fără diacritice).